| 1.
|
DESTOINIC'IE s.f. Însusirea de a fi destoinic; aptitudine, capacitate, pricepere, iscusinţă. - Destoinic + suf. -ie.Sursă
: DEX'98
( 60543)
- IoanSoleriu |
| |
| 2.
|
|
| |
| 3.
|
destoinic'ie s. f. (sil. -stoi-), art. destoinic'ia, g.-d. destoinic'ii, art. destoinic'iei
Sursă
: DOR
(239809)
- siveco |
| |
| 4.
|
DESTOINIC'IE f. Caracter destoinic; demnitate. [Art. destoinicia; G.-D. destoiniciei; Sil. -ci-e] /destoinic + suf. ~ie
Sursă
: NODEX
(331683)
- siveco |
| |
|
|